Raspuns fara intrebare

Si pentru ca zambesc, mi-e bine.

Iti place sa ma faci sa zambesc. Mie imi place sa raman asa. Si pentru ca mi-esti drag, imi faci ziua mai frumoasa. Iar daca mi-e bine, esti responsabil. Si iti iei rolul foarte in serios. Iti propui sa faci in asa fel incat sa-mi fie bine. Si reusesti, in cele mai frumoase moduri. Ma surprinzi cu planurile tale originale si cu ideea de viitor. Desi suntem ca doi copilasi care ignora realitatea, imi place ceea ce avem . Nu multi ar putea intelege.Dar .. cui ii mai pasa de lume? Esti zapacit si totusi matur. Emani optimism si gasesti rezolvari la cele mai ciudate ganduri ale mele.  Reusesti sa ma completezi intr-un fel dragut , fara sa-mi critici vreodata negativismul sau copilariile atat de dese !

Imi place cum sunt cand vorbesc cu tine. Reusesti sa scoti la lumina o parte copilaroasa si in acelasi timp matura, de-a mea.  Si pot fi eu. Pot sa rad si sa vorbesc de lucruri serioase in acelasi timp. Si imi place ca pentru prima data m-ai sunat in cel mai potrivit moment. Si m-am simtit in largul meu vorbind cu tine, de parca te-as fi stiut de-o viata.

E frumos sa visez cu tine. Pare atat de real ! Si-mi dai putere sa accept mai usor aproape tot ce mi se intampla.  Si ma lasi sa cresc in continuare, asa cum sunt, cu defecte si calitati dintre cele mai bizare.” Si realizez ca sunt o persoana mai buna , de cand mi-ai spus ca tie iti place felul meu de-a fi .”

Nu stiu ce se va intampla, sau unde vom ajunge. Nu stiu nici macar daca vom ajunge sa facem toate acele lucruri pe care ni le-am inchipuit impreuna. Dar, cel putin, existi. Si exist.  Si stii ?  Deocamdata.. asta e tot ce conteaza .

Si poza e pentru tine. Si stii de ce.

  Si poate ca nu sunt decat o simpla persoana, care spera, greseste, uita si uneori, vorbeste fara sa gandeasca. Si imi place sa gresesc, imi place sa sper in ceva, orice.Pentru ca asta sunt . Si nu mi-e frica sa o spun sau sa arat. Pentru ca imi place sa iubesc, sa vorbesc si sa-mi fie dor. Imi place sa scriu despre ceea ce e important pentru mine si incerc sa invat sa las in urma ceea ce m-a schimbat.

Iar tu? De ce sa-ti amintesti mereu de mine? Pentru ca imi doresc sa raman in memoria persoanelor dragi mie. Pentru ca reusesti sa ma faci sa zambesc , prin increderea pe care o ai in tine si modul de a intoarce lucrurile tot timpul in favoarea ta; pentru ca imi pui intrebari si asculti rabdator raspunsul, fara sa ma critici , ci incepi o adevarata dezbatere pe diverse teme si ma surprinzi prin modul tau sincer de a fi. Si pentru ca daca ma rogi sa fac un lucru,nu pot sa zic nu, pentru ca si tu la randul tau respecti ceea ce imi place si imi doresc.

Am mai zis de atatea ori ca imi place sa scriu in general despre ceeea ce simt si mai apoi,despre ce gandesc. Imi place cand ratiunea corespunde interiorului, iar sentimentul  de bine se contureaza usor, facandu-ma sa zambesc , la simplul  salut. Pentru ca desi suntem doua entitati diferite, care poate nu se vor cunoaste niciodata pe deplin, reusim sa facem ceva special din simple discutii nocturne . Si ai tu stilul acela de baiat foarte sigur pe sine, care e dragut in felul sau,desi uneori te dai de gol si arati ca de fapt iti place si-ti doresti sa fi iubit si apreciat pentru ceea ce esti, fara sa fi nevoit sa-ti folosesti tot arsenalul de “baiat smecheras” ca sa primesti atentie.

Nu stiu daca as vrea sa-ti amintesti mereu de mine, nu cred ca sunt neaparat o persoana care poate fi luata drept model si nici macar nu mi-as dori asta. Mi-ar placea sa-ti revin in gand in momentele in care te simti singur, obosit sau esti somnoros de dimineata si nu vrei sa te ridici din pat J . Sau cand esti la mare, seara .. sau cand mergi la un spectacol.

Mi-ar placea sa fiu un gand frumos, sau chiar si o simpla imagine, pentru ca ceea ce iti ramane in suflet, nu mai poate fi sters vreodata.

Sa-ti amintesti mereu persoana care esti, atunci cand discuti cu mine, sa nu lasi pe nimeni sa te schimbe, pentru ca ai tu un “acel ceva” care combina intr-un mod armonios maturitatea, copilaria, eleganta si umorul. Poate ca ma pripesc si poate ca nu sunt decat niste cuvinte simple, lipsite  de sens pentru marea majoritate. Dar chiar tu mi-ai zis la un moment dat “ ce important are ce crede lumea?” si de atunci am inceput sa privesc totul cu alti ochi. Si stii ce-I mai ciudat? Ca ai atata dreptate!! Nu-mi place sa recunosc, totusi,  dar ai.

Si mai ales, sa-ti amintesti de mine, pentru ca ai sange de moldovean in tine. Si esti predestinat sa iubesti mult si cu foc si sa ai mereu incredere in ceea ce poti  sa faci. Nu stiu cat de bine am reusit sa descriu prin cuvinte ceea ce imi doresc.  Ca ideile sunt multe,timpul mult prea scurt, iar cuvintele au atat de multe sensuri ..

Dar sa nu care cumva  sa ti-o iei in cap. Ca nu-I bine sa te pui rau cu o moldoveanca!

Stii? Am realizat ca e destul de aiurea sa fiu sincera.Adica..uita-te si tu, cate randuri am scris si cata lume se va plictisi si-mi va reprosa ca in atatea cuvinte ti-am transmis sa-ti amintesti mereu de mine.  Inca n-ai invatat sa ma opresti la timp din vorbit. Stii ca-s o moldoveanca agitata  si cu idei stranii si totusi ma lasi sa cresc in continuare, fara sa-mi faci observatii. Ma lasi sa fiu eu . Multumesc, strainule.  :)

Si inca ceva : mi-ar placea ca persoana cu care voi trai “de 2 ori” sa aiba macar o parte din tine.

Si asta n-am sa uit. 

Nu stiu daca singuratatea e un mod de viata sau o alegere. De cele mai multe ori,suntem singuri pentru ne e frica. Ne e frica de iubire si tot ceea ce inseamna dezamagire sau suferinta.Indiferent daca am fost sau nu,vreodata, dezamagiti de o persoana draga, preferam sa fugim de acel verb “ a iubi” , doar la simplul indemn al altor persoane care au trecut printr-o despartire/dezamagire.

Uneori, ne simtim bine singuri. Oare suntem egoisti? Ne place sa fie totul pentru noi, sa gandim pentru noi, sa facem lucruri pentru noi si sa avem doar noi. Nu simtim intotdeauna nevoia de a imparti cu cineva. Ne plac micile noastre “comori” . Indiferent ca e vorba de o ciocolata delicioasa, o veste foarte buna sau o invitatie la o petrecere. Cand esti singur, ai libertatea de a allege si de a fi spontan. Poti  spune “NU!” fara sa iti doresti de fapt sa spui “DA!” si invers. Poti pleca din casa fara sa te ingrijoreze ora sau faptul ca esti imbracat intr-un anumit fel. Poti iesi, fara sa ai un plan fix, ca un mic ritual de sambata seara.

Unii sunt obisnuiti sa fie permanent cu o alta persoana.Indiferent daca exista sau nu sentimente, unele persoane nu pot sta singure. Le este oarecum frica de singuratate.Le este frica sa ramana fara acea persoana care le trimite mesaj sau pe care o pot suna cand au pur si simplu chef sa se planga de ceva. Orice. In cazul acesta,persoana de langa tine, e o simpla entitate , care completeaza un gol-de orice fel. O voce de la capatul telefonului, un umar de sprijin sau un “bancomat mobil”.

Ma deranjeaza uneori cand aud fete care vorbesc despre prietenul lor ca si cum ar fi un alt obiect de care nu te poti lipsi. Am ajuns sa etichetam orice persoana si sa ne folosim de ea in cel mai .. rudimentar mod. In zilele astea,orice domnisoara are un prieten- ce, daca nu-l place?E bine sa fie , acolo..nu?. Am ajuns sa materializam pana si cel mai inocent sentiment care se poate naste doar intre doi adolescenti. Deja toata lumea “sufera” din dragoste – apropo,cu cata usurinta  o mentioneaza toti !!! -  baietii sunt etichetati si judecati, fetele sunt prea “usoare” , iar relatia pentru ambii tineri nu reprezinta decat un paravan pentru ca lumea sa nu spuna ca “sunt singurei, saracii”.

E destul de trist. Sentimentele “se vand” ieftin. Inca de la inceput, ti se arata o factura destul de costisitoare. Se pare ca ai de trecut pe la multe “magazine” ca sa ti le “procuri”. Si dupa ce investesti timp, “bani” , si niscaiva incredere, descoperi ca de fapt sentimentele care le primesti dupa mult timp, au un termen de valabilitate care se apropie de termen . Si atunci , te resemnezi. Si iti promiti ca data viitoare ai sa vrei prima data “sentimentele” si apoi factura. Dar stii bine ca ai sa faci aceeasi greseala.Pentru ca ai intrat intr-un ciclu cotidian pe care nu-l poti schimba, dar speri ca se va imbunatati.

Naivule. Inca n-ai invatat cum merg lucrurile? 

Intotdeauna mi-a fost dor de vise. Am simtit lipsa unor vise inca din primele clipe ale diminetii, cand lumina ma anunta nepasator ca e timpul sa ma trezesc. Mi-era si-mi este dor de visele pierdute.

   O singura data,m-am indragostit de un vis.Mai bine zis,de o persoana care mi-a aparut in acea reverie dulce. Ii tin si acum minte chipul de copil matur, cu ochi  albastrii si suvite satene. Ii tin minte si numele : Alex B. Dimineata in care m-am trezit,a fost trista. Adica .. m-am simtit dezamagita. Tie nu ti s-a intamplat nicicand sa  te tii plin de incapatanare de un vis, cu speranta ca,poate,il vei transforma in realitate? Eu intotdeauna mi-am dorit sa am puterea asta. Dar stii ? E trist, pentru ca niciodata n-am reusit.

Daca ar fi sa creez ceva deosebit si daca as avea puterea sa fac orice, probabil mi-as confectiona o perna de vise. O perna care sa-mi tina captive toate visele, iar dimineata sa apas un buton , ca pe un alt ecran sa imi apara rand pe rand.  Pentru ca la ea sa ma reintorc ori de cate ori as simti ca nimic nu e asa cum ar trebui sa fie.Stiu ca ea mi-ar reda cele mai frumoase vise si m-ar purta prin lumi necunoscute,dar atat de linistite  ! Iar dimineata,  parerea de rau sau dorul .. s-ar risipi.Pentru ca mi-as revedea visul din nou si din nou, convinsa fiind ca nu as putea sa-l transform niciodata in realitate.Insa m-as resemna.Si m-as multumi chiar si cu acel “ireal real” .

Da, mi-as dori sa pot retine intr-o cutie speciala toate visele. Caci unele sunt atat de frumoase ! Si mi-aduc o liniste rar intalnita , pe care o pretuiesc si acum. Mi-e dor de unele vise,insa stiu ca disparitia lor nu inseamna decat trecerea intr-o alta etapa. Pentru ca ..da, ma maturizez. Si incep sa-mi schimb ideile, idealurile si .. sufletul. Desi ..cu ultima parte e mai greu.Unde ati vazut voi rac schimbator ?

Visele dragi mi le amintesc pana la cel mai minor detaliu. Iar dorinta ca ele sa se transforme in realitate e si mai apriga, insa .. intervine speranta. Speranta ca intr-o zi, am sa-mi gasesc propriul vis.

Un vis care atunci cand ma voi trezi, va fi tot langa mine.

Iar pana atunci? Am sa continui sa visez. Si sa ma trezesc.

Iar tu, Alex. B, sper sa gasesti calea spre mine.Candva.:)

happy birthday,love .

Stiu ca probabil am sa-mi incalc cuvantul.Nu probabil, sigur il incalc. Insa am decis sa revin pe blog De ce? In semn de respect pentru persoanele dragi care mi-au zis ca-mi apreciaza scrierile.Si care mi-au zis ca nu e momentul sa renunt. Si de aceea, vor urma postari noi.

Pauza asta m-a ajutat enorm sa-mi dau seama cine sunt si ce vreau..si mai ales , mi-a aratat ce pot face si unde vreau sa ajung. Sunt,oarecum,o alta persoana, insa in acelasi timp am ramas la fel.

Va multumesc pentru ca mi-ati ramas alaturi .

cu mult mult drag.

   In urma mai multor pareri pozitive si de asemenea critice, am decis sa fac o pauza ( suna urat sa renunt ) din scris. Am obosit sa tot dau explicatii ,  ca ceea ce scriu este inspirat din realitate,insa contine foarte multa fictiune. Prea multe intrebari mi se pun si exista o confuzie generala legata de “persoana” despre sau pentru care scriu. Nu exista vreo persoana pentru care as face / as spune toate acele lucruri. Pentru ca asta ar fio dovada prea mare de .. respect.Si afectiune. Nicio postare nu e complet verosimila. Exista multe persoane care se considera “protagonisti” ai povestilor scrise pe blog si de accea, consider ca e momentul sa fac o pauza si sa continui cu scrisul in afara blogului. Cei cativa care va mai rataciti printre randurile mele, va multumesc din suflet pentru ca m-ati sprijinit si mi-ati citit povestirile. Insa e momentul sa ma retrag pentru un timp.

Insa voi reveni cu o editie ” tiparita” a blogului.In orice caz,voi veti fi primii care vor  afla noile vesti.Sper sa ma intorc cat de curand cu prima “tiparitura”. Pana atunci,sa aveti grija de voi si de sufletul vostru! Sa nu lasati pe nimeni sa va schimbe visul si luptati pentru ceea ce merita cu adevarat. Si nu uitati ca orice asteptare sau suferinta e provizorie.           Va multumesc din suflet pentru sustinere si va doresc de acum sa petreceti niste sarbatori deosebite alaturi de cei care merita sa va iubeasca!

Cu mult drag si respect,

ALP.

Se spune ” Atunci cand nu stii ce simti, cand nu stii de ce esti agitat, nervos, cu capul in nori si gandurile vraiste, nu da vina pe tine- recunoaste ca ti-e dor si uita-te spre fiinta care te-a ravasit. Du-te pana la ea si vei da de tine ..intreg. “  Dar de ce te-ai intoarce spre o persoana care a facut tot posibilul ca tu sa-i simti lipsa ? O persoana care te-a lasat in urma, cand toti ceilalti mergeau la pas, intr-un ritm armonic? Persoana care ti-a zis ca-ti va oferi totul si care , de fapt,nu ti-a lasat decat un gol mizer . Si zile pierdute in van.

De ce sa te intorci spre persoana care nu s-a gandit nici macar pentru  o clipa la ceea ce tu iti doresti sau simti ?Doar pentru ca e frumos ? De ce oare nu incetam cu toata ipocrizia asta? Nu,nu putem vorbi cu drag despre cineva care ne-a facut sa suferim. Si nu putem uita atat de usor,doar pentru ca ne impunem. Si nici nu putem da timpul inapoi, ca sa nu mai comitem acea greseala, de a alege atat de usor si banal.Doar pentru ca a trecut timpul si apar ici colo doua trei zambete, nu inseamna ca tot ce ai simtit si poate inca simti poate fi sters. N-as putea sa simt vreodata lipsa unei persoane care nu m-a respectat si nu a invatat sa ma pretuiasca. N-as putea sa spun “mi-e dor ! ” de acel cineva caruia nu i-a pasat daca raman sau nu in urma tuturor, cand de fapt n-as fi vrut decat sa-i fiu alaturi.N-as putea sa simt ca imi lipseste acel cineva care m-a facut sa cred ca traiesc propriul basm, pentru ca mai apoi sa devin protagonista unei drame banale . Si in mod clar, n-as putea sa ma intorc spre persoana care mi-a creionat cel mai frumos adevar iluzoriu pentru ca mai apoi sa stearga totul cu niste cuvinte perfide.

Sunt egoista si rea?  Da, am invatat sa fiu egoista, pentru ca daca eu nu lupt pentru ceea ce merit , nimeni n-o va face in locul meu.Poti sa ma numesti cum vrei, tu,cititorule. Dar nu judeca doar cuvintele. Nu tot ceea ce se contureaza ca un vis, se implineste.

  Cred ca incepe sa fie altfel. Pentru ca  ..  exista. Langa mine.Si stiu ca nu ar face niciodata aceleasi greseli. Nu m-ar lasa in urma, ci probabil mi-ar sta alaturi soptindu-mi” stii, hai sa mai intarziem putin!”. Mi-ar pretui parul zapacit si ochii verzi,doar pentru ca sunt lucrurile care imi tradeaza interiorul pueril . Mi-ar promite ceva doar ca sa creeze un paravan pentru adevaratele lucruri deosebite pe care le-ar face pentru mine. Si mi-ar fi alaturi, indiferent de ora, stare sau …. loc.

 Eu stiu doar atat: nu voi mai fi vreodata aceeasi. Pentru ca n-am sa revin nicicand la persoana naiva care a crezut. A crezut si a iubit. Cu sufletul.Si atat.

Stii? ” Odata am tinut dragostea in palme. Uite-i liniile ..” [J.W ]