Archive for March, 2012


Afirmati atat de usor „ te iubesc!” sau ..”te urasc!” . Aruncati cu cuvinte de parca sensurile ar fi simple jocuri de copii, inocente si lipsite de importanta. Strigati azi in gura mare ca iubiti si ca faceti orice pentru persoana draga, insa urmatoarea zi deja va creati o drama ‚ doar asa, de ochii lumii ; nu va ganditi la cealalta persoana si eventual, va afisati in public “indurerati” , asemeni unor actori. Cand veti intelege ca sunteti actori si spectatori in viata voastra ? Si mai ales, cand veti face diferenta intre suflet si joaca ?

Afirmati ca iubiti, ca va e dor sau ca luptati in tandem cu ceva invizibil. Dar cati dintre voi au simtit macar o data fiorii aceia care te imbujoreaza ? Cati dintre voi, baieti, v-ati indragostit si ati spus asta fara sa va ganditi la o partida de sex , ce ar putea urma ? Cate dintre voi, fetelor, ati afirmat ca iubiti fara sa va ganditi la excursia cu iubitelul , felicitarile din partea prietenilor si la cadouri? Foarte,foarte putini. Si dintre aceia care au spus ca iubesc dezinteresat, probabil o parte au primit drept raspuns „Merci” , sau ..” scuze, dar nu te privesc asa „ .

Pentru ca asa se intampla. Baiatul se indragosteste de fata, insa ea il vede doar ca pe un prieten. Fata se indragosteste de un alt baiat, insa acela nu-i arunca decat priviri goale, dezinteresate. Cati dintre voi pot spune ca iubesc ? Cati dintre voi cunosc tot amalgamul asta de sentimente care te macina cand esti departe de persoana iubita ? Un pumn de sentimente care iti transforma viata, obiceiurile , inima –sentimente care se contureaza in jurul unei singure persoane . Acea persoana careia ai vrea sa-i oferi totul si care prin sufletul sau te face sa te simti complet/a. Acea persoana pe care n-o poti minti cu raspunsul „ bine” si care asteapta raspunsul real la intrebarea „Ce faci?”

Iar voi, de ce nu apreciati momentele petrecute cu persoana draga ? De ce deveniti superficiali si traiti cu ideea ca „e normal” sa aveti alaturi de voi persoana draga ? De ce nu invatati sa pastrati in suflet toate minutele impreuna cu el/ea? De ce preferati sa va indepartati, sa va certati permanent, in loc sa spuneti ce simtiti cu adevarat ? Voi nu realizati cum e sa va doriti sa-i vedeti chipul de dimineata si sa va multumiti cu o singura imagine. Nu ati avea de unde sa stiti cum e sa ies din casa cu sentimentul ca el e mult prea departe si nu as putea nicicand sa-l zaresc dupa colt , intampinandu-ma ?

In mod clar, nu va dati seama cat de greu e sa-i fi alaturi cand e trist sau bolnav , cand esti aruncat intr-un alt colt uitat de lume . Tu nu stii cum e sa-ti doresti sa-l ai langa tine pentru cateva secunde, doar sa-l privesti, sa-l imbratisezi si sa-i multumesti ca exista. Si in nici un caz, nu stii sa iubesti neconditionat si fara „motive reale, palpabile” . Tu nu stii.

Nu stiu daca as putea exprima in cuvinte ce simt acum. Ma simt inlantuita de frica, speranta, nesiguranta, dragoste si dor. Si doare,stii ? Pentru ca altii nu se bucura de acele secunde pe care le au, secunde care pentru noi ar insemna ore de perfectiune si implinire . Si mai doare, pentru ca viata nu e dreapta. Iti da o jumatate de suflet si pe cealalta o arunca in celalalt capat al tarii. Si se amuza de incercarile sufletului de-a se reintregi. Astept nerabdatoare momentul in care voi putea multumi prin suflet ca sunt alaturi de tine. Si mi-e dor. E o senzatie permanenta , e o lipsa .

Ma macina gandurile si toate sunt despre tine. Dar sa nu-ti reprosezi nicicand nimic in legatura cu asta, pentru ca datorita tie, eu pot iubi din nou si imi pot infrunta temerile . Faptul ca existi imi da putere sa merg mai departe si –mi demonstreaza ca viata merita traita si pretuita secunda cu secunda. Tu dai un sens cuvintelor mele, sentimentelor si felului meu de-a fi. In mine, te poti citi si de-ai reusi sa te vezi prin ochii mei .. ai intelege de ce iti dedic tie tot. Si de ce pentru tine sunt in stare sa renunt, sa uit , sa sper si sa lupt . Ai intelege de ce „mi-e frica” de fericire.

Amandoi stim ca iubirea inseamna suferinta. Dar noi vom avea parte de ceea ce meritam, la final. Caci finalul nostru va fi inceputul unei vieti in doi. Inceputul eternului.
Rabdare,rabdare ..

„Stii ca astept perioada in care va fi bine , dar uneori am impresia ca nu mai vine ..”

Nu am fost nicicand excesiv de egoista . Nu am ‘trecut peste orice ‘ ca sa am ceea ce-mi doresc si nicicand nu mi-am dorit ceva doar -doar pentru mine.  Mi-am atins scopurile fara sa ‘ranesc ‘ si mereu mi-am analizat posibilitatile . Nu am fost o fire egoista si permanent mi-a placut sa ‘las de la mine ‘ , sau sa ofer din ceea ce am. Toate insa pareau sa se schimbe cat de curand. Si acum da, sunt egoista, am o groaza de dorinte si abia astept sa le indeplinesc rand pe rand. Sunt egoista, pentru ca e vorba de tine. Si cum as putea sa-mi impart eu ‘sufletul ‘ cu altcineva ?

Vreau sa te cunosc asa cum esti tu, sa-ti masor in batai de inima defectele si sa-ti admir calitatile. Sa mi te destainui fara retineri si sa-mi incredintezi cele mai adanci secrete, pentru ca eu sa le pastrez asemeni unor fiori de aur alb.

Vreau sa-ti vad chipul de dimineata si sa te trezesc cu un ‘neata !’ somnoros , dupa ce te-am privit dormind suficient de mult timp, pentru a-mi ‘incarca bateriile ‘ pentru o zi intreaga. Iar mai apoi, sa te am langa mine printre aburi de cafea si rasfat matinal . :)

Vreau sa adorm la tine-n brate. Pentru ca acolo nu mi-ar reprosa nimeni nimic. Si nimeni n-ar putea sa ma ia. Acolo, in bratele tale, as fi copilul care sunt si de care sunt nevoita sa uit , zi de zi .. Pentru ca tu m-ai lasa sa fiu asa. Si m-ai lasa sa cresc in continuare.

Vreau sa te iau la mine-n suflet. Sa vezi cum ai transformat un loc ce era candva inchis si negru. Si cum in loc de piatra tu mi-ai pus o inima. Si e inca frageda si naiva. Insa ‘creste ‘ dupa  ‘ indicatiile ‘ inimii tale. Si stii ? Cred ca se inteleg mai bine decat am putea noi sa intelegem ..

Vreau sa-ti arat cum sunt si mai vreau ca tu sa imi pastrezi toate temerile mele ,pentru ca ma simt in siguranta impreuna cu tine. Pentru ca stiu ca m-ai proteja si mi-ai ascunde intr-un mod atat de drag slabiciunile ..

Vreau sa-ti cunosc ‘ universul ‘ . Vreau sa stiu ce te face fericit si ce iti doresti. Vreau sa cunosc persoanele care au legatura cu tine. Vreau sa ‘vizitez ‘ cele mai intunecate locuri. Si vreau sa locuiesc la tine-n brate si-n suflet.

Vreau sa simt ca inima ta bate doar pentru mine. Vreau sa ma simt egoista cand vine vorba de tine. Pentru ca vreau totul. Si nu am niciun fel de regret pentru felul in care sunt .

Vreau sa ma lasi sa scriu in continuare despre tine si sa-ti multumesc pentru felul tau de-a fi . Si mai vreau sa ma certi pentru temerile care-mi intuneca uneori existenta si sa ma ajuti sa le indepartez.

Vreau sa plecam impreuna la drum si sa nu privim nicicand inapoi. Vreau sa ma iei de mana si sa-mi promiti ca ai sa fi alaturi de mine pana la sfarsit,oricare ar fi acela. Nu ma lasa in urma, nu ma lasa sa ajung inaintea ta. Lasa-ma sa fiu langa tine si hai sa ne gasim acelasi  ‘ritm ‘ ..

Vreau sa ma ghidez dupa bataile tale de inima. Vreau sa-ti construiesc zambetul. Vreau sa fiu acolo unde e locul meu. Vreau sa uit ce am fost si sa ma redescopar langa tine. Vreau sa las in urma tot si vreau sa ma ajuti sa-mi conturez un alt ‘eu ‘ . Un eu indragostit , puternic si lipsit de slabiciuni. Un eu pentru care tu esti  putere, motivatie si dragoste.

Vreau sa le am pe toate, dar cel mai mult , te vreau pe tine aici,langa mine.

Asa cum esti,asa cum sunt. Pentru totdeauna.

 

Cine e el ,ma intrebi ? De ce ma gandesc la el, ma intrebi ? De ce el, ma intrebi ?

El e primul gand de dimineata si ultimul gand de seara. Si adorm ca un copilas dupa ce aud cele doua cuvinte fara de care somnul meu n-ar mai avea niciun farmec.

El e mereu primul si inainte de toate. Spre el ma intorc, atunci cand toate din jur o iau razna. Si mereu ma ajuta sa ma regasesc, pentru ca are o rezolvare pentru orice. Si daca nu are,  o ‘  creeaza ‘.

El face diferenta intre frumos si special si ma face sa ma simt iubita si apreciata,pentru ceea ce sunt,nu pentru ceea ce arat.

El e cel care ma invata zi de zi ca,totusi, tot zgomotul asta din jur are un rost si ma ajuta sa apreciez tot ceea ce avem. Ma invata sa ma multumesc cu ceea ce primim, desi alaturi de el vreau totul.

El poate sa invinga orice gand, traire sau ..kilometru.

El e vocea pe care o am in mine, cand sunt pe punctul de a ceda, pentru ca el e cel care-mi spune ” Poti ! ” .

El imi da motivarea de care am nevoie pentru a continua . Si tot el ma sprijina sa fiu cea mai buna.

El e cel care-mi vrea binele, indiferent ce inseamna asta. Si tot el e cel care nu vrea sa inteleaga ca eu nu percep un ‘ bine ‘ fara el.

El e cel care imi aduce zambet si fiori si niciodata nu ma lasa sa-i multumesc.

El e cel care mi-a reamintit cat de special e sa simt .

El e cel care ma ajuta sa accept din nou oamenii in viata mea, asa cum sunt, fara sa ma inchid in mine.

El e cel alaturi de care as pleca oricand, oriunde . Fara regret si fara niciun dubiu.

El e cel pentru care simplul meu apel de dimineata reprezinta zambete.

El e cel pentru care eu sunt dispusa sa lupt pana la capat.

El e cel care nu trebuie sa-mi spuna nimic, pentru ca simt.

El e cel care ma trezeste la realitate si-mi creeaza totusi visul.

El e cel care ma lasa sa fiu copil si nicicand nu ma critica. Si tot el ma pune sa mananc si sa dorm suficient, cand ma vede obosita.

El e cel care imi accepta orice defect si-l transforma in calitate . El ma lasa sa vorbesc mult si sa-l intrerup si nicicand nu se supara pe mine.

El e cel care nu-mi cere niciodata nimic si-mi ofera atat de multe ..

El e cel cu nume frumos. Nume pe care il va purta si …altcineva, desi nu-i convine . :)

El e cel care scrie cuvinte frumoase ,pe care doar eu le citesc.

El e cel care respecta,spera si iubeste. Neconditionat.

El e cel care intruneste talentul si istetimea. Si niciodata n-are incredere cand ii spun ..

El e cel care-mi ‘deschide ochii ‘ zi de zi si care nu ma lasa sa fiu trista.

El e cel fara de care ‘drumul ‘ ar fi anost si fara viata.

El e cel spre care ma intorc mereu cu ‘adevarata mea fata ‘ . Caci el imi cunoaste gandurile,sufletul si mintea. Si tot lui ii incredintez speranta, increderea si dorintele mele.

El e cel care ma face sa ma simt intreaga.

El e cel care exista si va exista.

El e cel caruia ii multumesc si singura persoana pe care am lasat-o sa ma ‘descopere’.

El e tot .

Si totusi,nu reusesc sa exprim nici macar jumtate din ce e el pentru mine  ..

Alergam insetati dupa fericire. Ne dorim cu ardoare sa o ‘gustam’ , sau pur si simplu sa o simtim aproape. Tanjim dupa stropi de fericire, care sa ne aminteasca de ce suntem oameni . Speram sa o gasim in cele mai nebanuite locuri si ne dedicam intreaga viata cautarii ei. Nu acceptam ca e prea departe sau ,uneori, chiar imposibila ; ne incapatanam si acceptam sa mergem pana la capat, oricare ar fi acela.

Ce este fericirea ? Un lucru palpabil, un sentiment, sau o persoana ? Cine poate gasi fericirea ? Merita toti sa fie fericiti si sa se scalde in zambet si implinire ? Ei bine, da , da da. Din punctul meu de vedere, fericirea e toate acele lucruri si chiar mai multe. Noi ne facem fericirea. Ea exista in jur, noi trebuie doar sa ‘alegem ‘ acele elemente care ne inunda sufletul cu trairi greu de descris in cuvinte. Oricine poate gasi fericirea, daca priveste in adancul lui si gaseste raspuns la intrebarea :” Eu ce-mi doresc cu adevarat?” . Si da, toti meritam sa fim fericiti, pentru ca fericirea nu e un privilegiu, e un sentiment care ne face umani. Ea devine la un moment dat scopul existentei noastre, dar de cele mai multe ori , cand o intalnim, trebuie sa renuntam , pentru ca ne-am pierdut pe drum,in cautarea ei si nu mai stim ce inseamna .

Fericirea e o stare sau un sentiment ? Putem trai prin fericire sau o putem doar simti ? Cred ca ‘traim prin fericire, simtind-o ‘ :) . Fericirea e compusa din toate acele lucruri care ne trezesc un zambet,o  amintire sau o imbujorare. Fericirea e ceva spre care tindem cu totii . E acel ceva pentru care viata merita traita pana la ultima secunda.

Pentru mine, fericirea inseamna iubire. Iubire fata de frumos, fata de viata si fata de .. el. Cand iubesti, chiar si in cea mai mare suferinta iti gasesti stropul de fericire. Suna cam ciudat,asa-i ? Probabil o sa spuneti ca ‘o iau in alta parte ‘ . Insa ..stiu eu ce zic. Fericirea nu inseamna doar zambet. Fericirea inseamna si nostalgie, multumire fata de ce ‘ a fost odata ‘ si amintire. Fericirea e cea care ne-o facem si o transformam zi de zi, alaturi de acel cineva caruia ii daruim tot. Iar el cu un simplu ‘buna’ , un sarut sau o imbratisare , ne ofera o fericire din care ne-am putea ‘hrani ‘ ani la rand.

E cineva care sa poata spuna ca sunt ‘ prea fericita’? Sau ‘putin fericita ‘ ? Nu. Niciodata nu poti fi ‘prea fericit ‘ sau ‘putin fericit’ . Pur si simplu, ori esti, ori nu esti. Si vai de cei care n-au intalnit, inca , fericirea .. caci plansul in intuneric e mai amar decat orice ..

Am dreptul sa fiu fericita. Si sunt. Si zi de zi, invat sa o descopar alaturi de cineva care imi daruieste fragmente intregi de fericire si fiori . Nu mi-e frica, desi stiu ca poate disparea. Amintirea ei si ceea ce m-a facut sa simt, va ramane permanent ‘gravat ‘ pe suflet. Si asta nimeni, dar absolut nimeni,nu -mi poate lua.

Sunt fericita. Si nu doar pentru ca zambesc.. :)

Tu esti fericit ?

Nu mai avem timp . 

Asta e scuza cea mai des intalnita in ziua de azi. Sau, mai bine zis, asta e minciuna cea mai des ‘adoptata’ de majoritate. De ce? Pentru ca suntem slabi si preferam sa ne ascundem in spatele unui zid de minciuni banale . Si de ce mintim ? Pentru ca nu reusim sa ne bucuram de lucrurile marunte din viata noastra. Nu putem aprecia nici macar ” multumesc-ul” , ca sa nu mai vorbim de ajutorul pe care il primim de la cei din viata noastra, gandurile bune sau gesturile minore.

Eu am invatat , in ultimul timp, ca trebuie sa ma bucur de tot ce mi se ofera si pe parcurs, am descoperit o serie de lucruri care imi fac viata frumoasa si care de cele mai multe ori ma fac sa uit de greutatile care intr-un fel sau altul apar. Asadar, aceasta ar fi mica mea lista de ‘lucruri simple ‘ care au un efect deosebit asupra vietii mele. Sunt acele lucruri care imi aduc liniste sau pur si simplu imi smulg un zambet la orice ora din zi sau din noapte.

> Vocea lui de dimineata. Adorm cu gandul ca dimineata voi incepe ziua prin acel “neata!” somnoros si ciufulit. Si asta e ceea ce ma face sa ma ridic din pat cu gandul ca acel suflet s-a trezit cu gandul la mine. Si ca eu am fost prima voce pe care a vrut s-o auda , la prima ora a diminetii. Si .. nici n-ai idee ce bine e sa simti asta ! Sau, cu riscul de a se supara pe mine, vocea lui cand canta. :) Cum sa nu devin dependenta de acele secunde ‘inregistrate’ pentru totdeauna?

> Cuvintele simple. Imi plac in general cuvintele simple si frumoase,din partea oamenilor importanti pentru mine . “Ce bine ai prezentat spectacolul de ieri! ” ; “Ce rochie draguta ai !” ; “Ma bucur sa te vad fericita! ” ; “Te vad ingrijorata, s-a intamplat ceva ? ” ;  ” Hai sa iesim azi, sa uitam putin de-ale noastre ..” . Sunt doar cateva dintre cuvintele simple, care ma fac sa ma simt parte din viata lor.  Cuvintele lui, nu intra in categoria asta. Pentru ca acele cuvinte nu sunt niciodata simple si intotdeauna deosebite. Dar acele cuvinte le pretuiesc asemeni unor mici bijuterii inchise. Si nimeni, dar absolut nimeni, nu trebuie sa le cunoasca. :)

> Cafeaua. Stiu,suna ciudat pentru voi. ( Iar tu ,stiu ca deja te pregatesti sa-mi tii o morala :-w , dar taci putin ! ) E o ‘bautura’ care la orice ora, ma face sa ma simt bine. Imi place gustul acela amar, indulcit foarte putin si cu o aroma deosebita. Pentru mine, cafeaua reprezinta putere, aroma de fericire ( probabil de asta imi place dimineata :”> ) si placere. Oricand imi ofera cineva o cafea,nu refuz. Pentru ca am o ‘slabiciune’ . Pentru ca imi place. Si nu, nu sunt dependenta. Pot sa beau 4 intr-o zi si in urmatoarea saptamana, niciuna. Dar cafeaua oricand imi aduce un zambet. Si-mi ‘deschide’ ochii,in legatura cu ceea ce am de facut. Deci,nu judecati ! :) Fiecare cu ciudateniile lui.

> Blogul. Poate pentru altii, blogul nu e decat o petrecere a timpului liber, o alternativa la plictiseala , sau un mod  ‘ de a iesi in fata’. Ei bine, pentru mine blogul reprezinta un mic refugiu. Tocmai de aceea, imi deschid sufletul cu limita si ii las pe ceilalti sa-mi citeasca gandurile. Dar nu caut ‘spectatori ‘ . Nu scriu ca sa fiu citita de zeci de persoane , ci scriu pentru acele persoane care ‘sunt alaturi de mine ‘ prin faptul ca, poate, trec prin aceleasi stari. Si ma bucur nespus cand cineva imi spune ‘ ma regasesc printre cuvintele tale ‘ , pentru ca mi-am atins principalul obiectiv. Scriu pentru suflet. Al meu si al unora dintre voi .

> Diminetile de vara. Din nu stiu care motiv, ( poate pentru ca sunt rac? ) , iubesc sa ma trezesc dimineata, in zilele de vara. Imi place acel inceput insorit, caldura potolita si soarele inca somnoros. Parca timpul se dilata si totul pare mult mai clar. Dimineata obisnuiesc sa deschid larg usa de la balcon si las aerul proaspat sa-mi patrunda in camera,in suflet si-n simtiri. Ma simt optimista si zambesc fara retineri. Pentru ca acolo, in camera mea, e locul in care ma simt bine. Locul la care doar eu am acces, micul meu sanctuar , in care nimeni nu patrunde fara voia mea. Locul care imi cunoaste cele mai adanci temeri si in care am ras cu sufletul si am plans cu inima.

Lucruri simple exista si vor exista pentru totdeauna. Acestea fac parte din vietile noastre cu sau fara voie. N-ar trebui sa ne mai lamentam si sa gasim mereu ‘parti rele ‘ in tot ceea ce exista. Ar trebuie sa deschidem macar putin ochii, sa realizam ca nu traim intr-o permanenta drama si ca viata poate sa treaca usor drept comedie, film de actiune sau .. romance :)

Cineva m-a invatat sa pretuiesc tot ce am. Un zambet, o voce, un mesaj sau un ‘buna dimineata ‘ ciufulit.    Daca nu stim sa ne bucuram de aceste maruntisuri , cum am putea sa apreciem la adevarata sa valoare o iubire draga, un scop atins sau .. o surpriza ? Stiu ca acesta e secretul unei vieti implinite si frumoase : recunostinta pentru ceea ce avem .

Pentru ca asa m-ai invatat tu.:) Si eu stiu sa fiu recunoscatoare. Pentru ca primesc mai mult decat merit.

 

Nu mai vreau sa astept. Sunt satula de conformare, speranta si regret. Vreau sa traiesc azi, nu maine si nici ieri. Vreau sa pot spune “VREAU!” , fara sa-mi fie frica de obositul ” TREBUIE ” . Imi doresc sa pot spune “DA” fara sa ma gandesc la “NU” , sau la consecintele alegerii mele. Stiu ca trebuie sa fiu mai hotarata, mai spontana si recunosc, mai curajoasa. Inca nu sunt, dar am sa fiu, caci mi-am pierdut rabdarea. Am obosit sa astept, am obosit sa-mi mai pese.

E timpul sa aleg , fara sa analizez toate optiunile. E timpul sa iubesc fara regret si sa sufar fara sa ma uit in urma. E timpul sa apreciez ceea ce am , fara sa ma gandesc la ce am pierdut sau am lasat sa-mi scape mult prea usor . E timpul sa accept ca sunt o simpla persoana si am dreptul sa gresesc. Am dreptul sa nu ma intereseze ceea ce vor altii de la mine , pentru ca azi contez eu . Iar azi, am dreptul sa iubesc si mai ales,  am dreptul sa iubesc pe cine vreau. Fara nicio conditie .

Nu mai am rabdare sa astept ca lucrurile sa se intample de la sine , pentru ca vreau sa am ceea ce imi doresc. Si vreau sa stiu ca merit si voi primi. Si mai vreau sa stiu ca tu vei fi langa mine atunci cand voi realiza ca sunt un simplu om iar perfectionismul meu ma pune fata in fata cu lucruri neprevazute ; cand am sa iubesc fara sa ma gandesc la ..’ consecinte’ ; cand am sa rad cu sufletul ; cand imi va fi frica de inceput ; cand am sa fiu nesigura;  cand imi va fi frica de multimi si broaste ; cand am sa te rog  sa ma lasi sa-ti multumesc .

Nu mai vreau sa astept, pentru ca stiu ca existi. Voi lasa in urma asteptarea si ma voi dedica sufletului tau. Il voi ingriji asemeni unui altar, caci voi aduce zilnic incredere, speranta si dragoste. Il voi tine ferit de ochii celor “din afara ” si-l voi apara ca pe cel mai de pret lucru al meu. Il voi  curata de temeri si urmele trecutului si in final, ii voi aduce alaturi un alt suflet si-l voi lasa sa se regaseasca.

Nu am rabdare sa astept,insa am rabdare sa am grija de sufletul tau. Pentru ca meriti. Zi de zi.

 

Cateodata, trebuie sa renunti. Sa rupi o bucata din tine si s-o lasi in urma. Sa nu te  mai uiti nicicand la ceea ce ai lasat si sa-ti continui drumul. Uneori, trebuie sa uiti ca esti incomplet si trebuie sa mergi mai departe avand doar..franturi din tine. Nu intotdeauna renunti pentru ca vrei, uneori esti nevoit sa faci asta, ca sa-i dai persoanei dragi puterea de a gasi o alta fericire. Poate ca nici ea nu-si doreste asta, insa o face pentru binele tau. Pentru ca tie sa-ti fie mai usor, pentru ca meriti o fericire simpla. Pentru ca meriti sa ai parte de ceva real, palpabil, fara nopti nedormite, dor si ganduri .

Trebuie sa deschizi bratele si sa dai drumul acelui suflet. Trebuie sa te desprinzi de amintire si vis. Ajuns la o intersectie, trebuie sa urmezi indicatorul “Viitor” , fara sa te mai uiti la ” Trecut” . Pentru ca desi ai inceput ca un intreg, trebui sa continui ca o jumatate.

Uneori, trebuie sa respiri adanc si sa spui “ADIO! ” , desi in acele momente ti-ai dori din tot sufletul sa spui “PE CURAND ..” .  Trebuie sa-ti faci bagajul, sa impachetezi cu mare grija franturile de suflet, lacrimile intr-o sticla cu gat lung, sentimentele intr-o cutie sigilata si amintirile, inveleste-le intr-o panza a nostalgiei. Fa-ti bagajul si pleaca . Acolo unde simti. Acolo unde iti poti gasi linistea.  Si niciodata, dar niciodata,nu privi in urma.

Desprinde-te de amintire. Eu,cel putin, asa am facut. Si mi-a aparut in cale o persoana deosebita, care zi de zi ma invata sa cred, sa sper si sa uit. Ma ajuta sa ma autdepasesc, imi construieste propriul drum si crede in ceea ce fac. De-as putea, nu i-as da nicicand drumul, insa stiu ca la un moment dat, va pleca. Insa voi zambi . Pentru ca mi-a oferit siguranta si m-a incurajat. Si mi-a aratat ca pot renunta la un suflet, fara acel ” bagaj” . Caci imi poate lasa in dar zambet si multumire.

Totusi, sper sa nu pleci. Cum sa renunt eu la sufletul tau ?

 

 

Nu stiu daca exista vreodata o limita, cand dorim sa ne exprimam recunostinta sau nemultumirea. Uneori, uitam sa multumim, alteori , ne simtim neputinciosi, ca nu putem face mai mult.  Oare acel simplu ” multumesc ” e capabil sa reflecte tot ceea ce vrem noi sa transmitem ? Sau, mai bine zis, ne putem limita doar la un simplu cuvant pentru a ne oferi intregul “set” de sentimente ?

Totusi, poti multumi pentru un zambet ? Sau pentru o privire gingasa si un salut , putem oare sa aruncam un cuvant” multumesc ” ? Ce facem cand ne dorim sa conturam tot ceea ce simtim ? Cand stim ca de fapt persoana aceea merita cu mult mai mult ? Si ce am putea sa-i oferim , cand el/ea ne-a umplut inima de fericire , ochii de speranta si buzele de fiori ?

Cum as putea sa spun doar un simplu “multumesc ” persoanei care mi-a schimbat modul de a privi viata, care a facut din fiecare zi o noua provocare la care imi ofera permanent solutii si care … orice ar fi , nu ma lasa singura?  Cum sa-i arunc un singur cuvant, cand ar merita o recunostinta vesnica si intreg sufletul meu “bandajat” si in recuperare ?

Gresim zilnic , pentru ca nu multumim. Nu oferim apreciere, ne ferim sa facem gesturi mici, dar cu o valoare deosebita. Suntem prea orgoliosi ca sa ne mai amintim de cei care au facut parte din viata noastra si ne-au lasat un zambet,  o amintire sau o incurajare. Permanent ne plangem ca suntem singuri si ca lumea e rea. Dar noi, prin ignoranta noastra, o facem mai buna? Prin simplul fapt ca nu spunem ” multumesc ” la timp, oare nu starnim o oarecare suferinta celui care ne-a ajutat ? Nu-i acesta un semn ca nu-l pretuim ? Ne macina orgoliul asta prostesc si dorinta de a iesi permanent in fata, puternici , “stralucitori” . De fapt, de cele mai multe ori suntem slabi, lipsiti de suflet si saraci in interior. Pentru ca alegem ‘calea usoara’ , care pana la urma se ‘razbuna” si ne aduce fata in fata cu situatii grele.

Nici eu ,poate, n-am reusit sa multumesc la timp, acelor persoane care mi-au “strabatut ” viata. Multumesc celor care m-au ranit si m-au dezamagit, caci am invatat ca increderea nu se daruieste/cere , ci se castiga ; multumesc celor care mi-au intors spatele, deoarece atunci am realizat cat de importanta e familia  ; multumesc celor care m-au etichetat, pentru ca ambitia de a demonstra ca sunt altfel, m-a ajutat sa-mi indeplinesc idealuri ; multumesc celor care mi-au dat ocazia sa-i iubesc ( in nestire , putin sau ..inconstient )  , suferinta m-a intarit si m-a construit asa cum sunt astazi ; multumesc celor care m-au iubit si iertare-mi cer pentru incapacitatea mea de a iubi. Caci eu iubesc putin , foarte putin si intens.

Multumesc tuturor celor care,la un moment dat m-au invatat ceva, mi-au daruit fiori, m-au criticat sau m-au ambitionat.

Si-ti multumesc tie,strainule, pentru ca existi si ma faci sa realizez ca, totusi, pot sa nu spun nimic si totusi sa multumesc prin suflet.

In lume exista aprox 7 miliarde de oameni. Din aceste 6.887.665.280 de suflete, cel mai probabil exista zeci de suflete care intr-un mod sau altul isi vor pune amprenta asupra noastra. Fie ca ne vor insenina ziua cu un “salut” , ne vor arunca un zambet sau ne vor ajuta intr-un anumit moment, vor lasa ceva in urma : o intamplare, o amintire sau un cuvant. Deseori,nu noi le alegem, ci suntem alese de ele. Apar pe neasteptate si pleaca fara sa le simtim .

Indiferent ca avem nevoie de o privire de incurajare sau o strangere de mana, de nicaieri, acele persoane apar. In cele mai grele momente , sau ..in cele in care recunosti ca “n-ai nevoie de nimeni ” . Ei , nu zau ? Ne place sa ne mintim singuri, cea mai des intanita minciuna e “mi-e bine” , insa ne e prea frica sa recunoastem ca ne simtim ca niste jumatati de intreg. E totusi dreptul nostru sa recunoastem ca suntem slabi sau ca ne simtim singuri, sau ca avem nevoie de o persoana  viata noastra care sa nu ne ceara , ci sa ne ofere si sa ne inteleaga capriciile, nesiguranta si defectele  . O singura persoana care poate schimba totul.  Care ne poate schimba privirea, sufletul sau intreaga viata.

Deseori nu ne pasa de ceea ce fac ceilalti 6.887.665.280 . Nu ne simtim afectati de deciziile lor , nu ne bagam in vietile lor si ii tratam deseori cu indiferenta.  Le simtim prezenta, insa in universul nostru ei sunt doar niste entitati. Ar putea sa vorbeasca, sa strige sau sa ne uite, noi n-am simti absolut nimic. Exista 6.887.665.280 de persoane in lume si totusi doar una din ele e capabila de ceea ce nu sunt capabile celelalte aprox 7 miliarde. Ea are puterea sa te faca cel mai fericit om si in acelasi timp, cel mai trist. Iti ofera vise , dar in acelasi timp iti poate secatui sufletul.  Pentru ca o singura persoana poate sa faca mai mult decat 7 miliarde. Iar 7 miliarde nu reusesc nici macar sa te faca sa zambesti la fel. :)

Acea persoana e mai buna decat celelalte 7 miliarde de persoane. Prin simplul fapt ca exista pentru tine. Iar toata lumea poate sa mai astepte. Pentru ca tu ti-ai reintregit intregul.

Exista 7 miliarde de persoane in lume. Dar de fapt,  exista doar una.

M-ai gasit ?

Am invatat ca in viata, atunci exista mereu o compensatie. Daca acum ,spre exemplu, esti trist, maine sau peste cateva zile, vei avea un lucru de care te vei bucura nespus. Desigur, daca vei fi destul de atent sa-l remarci si sa-l apreciezi. In cele mai grele momente ale mele, am avut mereu un smabure de ajutor , o vorba buna, sau simplul sentiment ca ..totusi nu sunt singura. Chiar daca acel sprijin venea de langa mine sau de la sute ( mii ) de kilometri departare. Ce-i drept, au fost putine cazuri in care am ” intalnit” asemenea suflete, insa stiu ca ele n-au aparut intamplator .

Exista uneori persoana care pur si simplu debordeaza de optimism si e langa tine,indiferent ce-i reprosezi,ce-i ceri sau cum il/o numesti ( in cazul meu, rautate, egoist si ..nazbatie? :) ) E langa tine sa te tina atenta la drum, pentru a-ti deschide ochii, pentru a-ti arata cat de mult insemni sau pur si simplu pentru a-ti spune, la sfarsitul zilei, “mi-a fost dor de tine! ” sau pentru a te intreba : ” cum ti-a mers azi? Esti bine? ” . In viata , asemenea persoane exista, in functie de tine. In functie de modul tau de a-ti alege celalalt suflet,  sau daca ii lasi sa patrunda usor in micul tau univers.

Un suflet ca acesta, nu-ti cere explicatii, nu te judeca si nici nu-ti cere mai mult decat esti tu dispus sa oferi. Iti accepta micile copilarii, iti intelege nelinistea si e dispus sa nu doarma ( uneori,nopti intregi :-w ) , doar ca sa se asigure ca esti tu bine. No,  apai .. ce poti sa-i mai ceri ? Ei bine, poti sa-i ceri liniste,intelegere,respect, sprijin . De fapt,nu trebuie sa ceri nimic,pentru ca deja ti le ofera. Neconditionat . Iar tu nu poti decat sa zambesti. Si sa-i multumesti pentru ceea ce e. ( desi iti tot repeta ca nu are nevoie de multumire , ci de tine, zambind .. )

E frumos sa stii ca cineva iti apreciaza zambetul, sinceritatea excesiva si ambitia ; orgoliul, accentul si  faptul ca asculti Bitza, Ombladon, CIA si  Nimeni Altu’.  :) E frumos sa stii ca exista.
Si desi nu-ti place sa fac asta, multumesc ! Pentru zambet, siguranta si .. existenta. :) :*